Adevărata imagine a unui individ ce aspiră la funcţia de primar al Sătmarului

Adevărata imagine a unui individ ce aspiră la funcţia de primar al Sătmarului

„Măi nimicule, tu ştii cine sunt io măi? Io’s viceprimaru… normal că fac ce vreau !!!” – o afirmaţie autoritară care nu s-a mai auzit de ceva vreme în Satu Mare, mai exact de pe vremea în care titularul funcţiei sus-amintite era Gabor Kereskenyi. În acea perioadă sătmărenii erau deseori martorii acestui exces de autoritate edilică, manifestată în trafic, baruri şi mai ales la evenimentele sportive. Din păcate pentru noi, Kereskenyi Gaborigenul nu s-a debarasat nici în prezent de comportamentul preistoric, de neanderthal sau vânător-culegător în pustiurile Australiei.

Fie că vorbim despre meciuri de baschet, fotbal sau handbal, evenimentele sportive au fost cadrul preferat în care Kereskenyi îşi dezvăluie caracterul  violent şi sfidător la adresa concitadinilor, egalităţii în faţa legii şi chiar bunului simţ.

Este de notorietate incidentul de acum câţiva ani, provocat de fostul viceprimar la meciul de baschet dintre CSM Satu Mare şi ICIM Arad, atunci când, în urma comportamentului suburban caracteristic, Kereskenyi a ajuns să fie încătuşat de reprezentanţii Jandarmeriei Satu Mare. Căpitanul Ioan Săbăduş (ulterior trecut în rezervă), a fost cel care a avut curajul să aplice legea şi în cazul celui care se credea (şi încă se mai crede) deasupra ei. Decizia de a încătuşa o persoană recalcitrantă, firească într-o societate normală, a ajuns să fie regretată de fostul căpitan al Jandarmeriei.  Din dorinţa de răzbunare, Kereskenyi s-a folosit din plin de statutul de beizadea a partidului aflat perpetuu la guvernare, pentru a-i distruge cariera şi reputaţia  celui care a îndrăznit să aplice legea ŞI în cazul lui. Căpitanul Ioan Săbăduş a decis însă să lupte contra sistemului politic reprezentat de fostul viceprimar şi, după ani de lupte prin tribunale, a fost reabiliat complet de către instanţa de judecată. În tot acest timp fostul viceprimar a ajuns deputat în Parlamentul României şi aspiră în acest moment la fotoliul de primar al municipiului Satu Mare.

A ocupa o funcţie de demnitate publică, precum aceea de viceprimar nu înseamnă doar privilegii ci şi obligaţii. Nu poţi să te comporţi precum un hooligan atunci când reprezinţi oraşul la o competiţie sportivă, spre exemplu. Kereskenyi nu ţine cont de asemenea cerinţe fireşti. Spre exemplu, tot în mandatul de viceprimar, mai exact la una dintre ediţiile „Cupei municipiului Satu Mare” la handbal, viceprimarul-hooligan s-a comportat precum îi stă în obicei (adică vulgar, zgomotos şi recalcitrant)provocând diverse incidente, pe parcursul întregului meci dintre Satu Mare şi Oradea. La finalul partidei a coborât la nivelul terenului pentru a continua altercaţia cu reprezentanţii echipei adverse. Din păcate pentru vicele-şef de trib, odată Ieşit de sub protecţia ultraşilor din tribune, a fost repede pus cu botul pe labe de către Adrian Rus, antrenorul echipei orădene. Acesta din urmă a fost nevoit ulterior să-şi ceară scuze, pentru a nu suporta, la fel ca mulţi alţii, actele de răzbunare ale liderului UDMR.

Kereskenyi Gabor: „Cel mai mult îi urăsc pe evrei şi pe chinezi, abia după aştia urmează românii şi ţiganii”

Ce au în comun Kereşkenyi şi Hitler? Multe, dar ne vom limita aici la o singură trăsătură comună: xenofobia. Gabor Kereskenyi nu ascunde faptul că ura sa faţă de alte etnii este una calculată, ierarhizată. Pe primul loc în acest clasament se situează evreii. Urmaşii lui Avraam sunt urmaţi în ierarhie de chinezi. Românii prind ultima treaptă a podiumului gaborigen, fiind urmaţi de ţigani. Restul clasamentului nu l-a făcut încă cunoscut, deşi cu siguranţă mai urmează câteva trepte. Cu cei de pe locul întâi, din păcate pentru spiritul beligerant al lui Kereskenyi, nu se poate răfui, nemaiexistând în Satu Mare o comunitate evreiască. Rămân însă locurile 2-4, iar amicii gaborigenului spun deseori, mai în glumă, mai în serios, ca şi-a dorit să fie deputat doar pentru a se putea răfui cu chinezii din Bucureşti. Despre lupta făţişă cu românii încă nu poate fi vorba, spune udemeristul. Îşi doreşte cu ardoare postul de primar şi pentru a-l obţine are nevoie şi de votul unora dintre români. Îl anunţăm pe această cale că, dată fiind reputaţia de care se „bucură” în oraş, va fi foarte fericit dacă va obţine o mică parte din voturile etnicilor maghiari.